Cand doua generatii discuta mai aprins

Zilele trecute, am avut o conversatie cu mama care m-a pus pe ganduri, in sensul ca nu exista foarte multe persoane care sa… imi semene. Nu stiu altii cum sunt, insa eu ma gandesc in mod constant la viitor. Nu sunt tipul de om care sa isi faca planuri pe cinci ani de zile, ca de exemplu “de-acum in cinci ani, o sa fiu maritata, la casa mea, cu un copil”, si-asa mai departe. Mi-a luat destul de multa vreme ca sa imi dau seama ca imi place sa traiesc in momentul prezent. Sigur, discutia respectiva era cu privire la faptul ca a inceput sa isi doreasca foarte mult un nepot, nepot pe care, din pacate, eu nu i-l pot oferi. Am mai zis-o in trecut, a face un copil pentru mine la acest moment ar fi mai mult sau mai putin o greseala. O viata omeneasca niciodata nu e o greseala si trebuie tratata ca un dar, ar spune unii. Copiii mai cresc si singuri, ar spune altii.

Adauga comentariu