De ce, tata, de ce, mama?

Am mai scris, in trecut, despre faptul ca imi doresc cu ardoare sa plec din tara, dupa ce o sa reusesc sa-mi termin studiile. Imi dau seama ca, la acel moment, parintii mei vor trece printr-o perioada mai mult decat dificila, dat fiind ca sunt singurul copil si s-au obisnuit sa ma aiba aproape. Problema e, asa cum spunea si Oana Kovacs intr-un comentariu si, asa cum am vorbit adeseori cu Roxana, prietena mea, ca parintii trebuie sa inteleaga ca odraslele au un drum pe care il urmeaza natural, fara sa forteze sau sa fie fortati de imprejurari.

Ca sa fiu sincera, uneori am senzatia ca ai mei si-ar dori mult ca eu sa raman sa locuiesc cu ei pana la adanci batraneti, si, eventual, sa ma casatoresc si sa fac si un copil, dar sa locuiesc tot cu ei. Which is something I will never do. O data pentru ca nu imi doresc copii, si asta e unul din acele rare momente in care pot spune ca ma respect pentru ca-mi dau seama ca-s o persoana relativ iresponsabila, comoda, care nu vrea sa renunte la nimic in detrimentul altei fiinte, ca sunt ambitioasa si ca un micut nu ar face altceva decat sa ma abata de la calea pe care mi-am ales-o…si ca ma enervez repede si as risca sa il pocnesc sau sa-l las in mijlocul strazii. Asta daca tot e vorba sa fiu sincera cu mine insami si, din pacate, si cu voi, daca v-ati nimerit pe aici. Sigur, n-am cum sa elimin nici posibilitatea ca instinctele de genul asta sa dispara, daca as deveni mama. La fel de bine, insa, pot sa ma felicit ca imi dau seama ca nu imi sta in caracter sa am copii. Si stiti ce? Ma felicit ca, spre deosebire de altele din generatia mea, nu sunt cu burta la gura sau cu doi copii, divortata, traind din ajutorul social si fiind in mijlocul unei depresii.

In al doilea rand, sunt o persoana independenta, careia nu i-a placut niciodata sa faca ce i-au spus altii. Atentie, aici i-am inclus intotdeauna si pe parintii mei. N-am inteles de ce a trebuit sa iau note bune la scoala (desi, ulterior, mi-a folosit la admiterea in facultate, dar am fost si sunt capabila sa invat pentru un examen), n-am inteles de ce a trebuit sa tin cu dintii de o facultate pe care nu am vrut sa o fac, n-am inteles de ce am ajuns sa ma angajez la parintii mei, n-am inteles de ce am continuat o relatie de cinci ani pentru ca m-a sfatuit constant MAMA sa o fac… nu am inteles. Azi sunt in sfarsit linistita, desi ma enerveaza cumplit ca ei nu ma pot intelege.

Da, lucrez tot la ei, dar acum fac o facultate care macar imi place si pe care mi-o platesc singura. Stau in chirie, deci NU CU EI. In alte cuvinte, daca vreau, pot merge in chiloti pana la baie. Pot sa beau un pahar de vin acasa, fara sa se uite nimeni chioras la mine. Pot sa fac de mancare cand am eu chef, pot sa mananc atunci cand am eu chef. Pot sa ies la ce ora vreau din casa, chiar daca asta inseamna miezul noptii. Si stiti de ce? Pentru ca nu mai locuiesc cu ai mei si pentru ca da, ati ghicit…NU AM COPII.

Adauga comentariu